Pe cine a trădat Pro Democraţia?

Decembrie 15th, 2008 de admin | Adaugat in Diverse, alegeri uninominale.

Nu cunosc o mai mare atingere adusă democraţiei, de la revoluţie încoace, decât legea votului uninominal, propusă de Cristian Pârvulescu, revizuită, se pare, de celebrul “geniu” al răului, Viorel Hrebenciuc, şi aprobată de Parlament, în mare parte la fel de antidemocrat ca şi legea în discuţie.

Eu, Irinel Cristu, candidată a PD-L pentru Camera Deputaţilor în Colegiul 3 Bucureşti, am câştigat bătălia împotriva lui Ludovic Orban (PNL) şi Marius Marinescu (PSD+PC), cu 32,8% din voturi, învingându-i pe cei doi.

Mandatul de deputat în Colegiul 3 a fost redistribuit contracandidatului Ludovic Orban din motivele pe care le cunoaşteţi: algoritmul redistribuirii repartiza liberalilor colegiile mici din sectorul 1 (trei la număr), indiferent de locul pe care se situau candidaţii liberali. Asta s-a întâmplat în toate circumscripţiile electorale desenate de guvernul Tăriceanu, adică în Bucureşti, Braşov, Constanţa şi în diaspora.

Ce au dorit partidele politice când au votat această lege? Să se repartizeze mandatele în mod proporţional, de teama că partidele mici vor rămâne în afara Parlamentului. Ori tocmai asta era esenţa uninominalului: să rămână două grupuri de forţe, echilibrate, stânga-dreapta, care să asigure funcţionarea democraţiei prin alternanţa lor la putere.

1. Dacă legea ar fi fost aprobată în varianta câştigătorului din primul tur, configuraţia Parlamentului nu se schimba foarte mult: PD-L ar fi avut încă 30 de mandate, PSD încă 10 mandate, toate luate de PNL, care le-a primit prin redistribuire de pe poziţiile 2,3 şi 4. Dar s-ar fi schimbat componenţa Guvernului, fapt despre care nu voi face vorbire acum.

2. Dacă legea ar fi fost votată în varianta câştigătorului în două tuturi de scrutin, nu se schimba prea mult componenţa Parlamentului, dar, din nou, cea a Guvernului era esenţial modificată.

3. Dacă legea ar fi rămas în varianta de acum, dar cu desenarea echitabilă a colegiilor (ca număr de electori), s-ar fi îndeplinit dorinţa partidelor de respectare a unei proporţionalităţi, dar lupta ar fi fost mai echilibrată, fără “cuibare” pentru clocitorile partidului, unele cu 100.000 de electori, altele doar cu 40.000.

Pe termen lung, această lege, extrem de proastă, va avea consecinţe grave asupra electoratului. Mai exact va creşte absenteismul la vot, deoarece alegătorii nu vor să înţeleagă cum au votat un candidat şi parlamentar a devenit un altul, prin redistribuire.

În consecinţă, vă propun , domnule Pârvulescu, să vă puneţi cenuşă în cap, să nu mai apăreţi mereu la televiziuni comentând orice altceva decât această lege cu care aţi fost de acord fără să protestaţi.

În numele procentelor obţinute de mine şi de alţi candidaţi câştigători-necâştigători la alegerile din noiembrie 2008, mai am o doleanţă: schimbaţi, vă rog, numele asociaţiei în “Antidemocraţia”, căci numele actual e total nemeritat. Deşi sunteţi tânăr, domnule Pârvulescu, nu aţi dorit nici o clipă reformarea reală a clasei politice; şi despre mine, un politician nou pe scena politică, aţi vorbit ca despre un nume pe o listă. Cum vreţi să reformaţi clasa politică? În nici un caz cu o astfel de lege.

În speranţa asumării publice a girului pentru această lege nedreaptă şi în speranţa că ne veţi explica de ce vă deranja varianta de uninominal propusă de preşedintele României, vă mulţumesc!

Irinel Cristu

3 Raspunsuri la “Pe cine a trădat Pro Democraţia?”

  1. Valeriu Mangu | 20/12/08

    Doamna Irinel Cristu,

    Adaug un supliment la observatiile anterioare.
    a)Nu exista “Guvernul Tariceanu”; Guvernul este al Tarii - si atat!
    b) O lege se prezuma a fi legitima si, respectiv, constitutionala. Ea poate fi atacata de catre cetateni in ceea ce priveste neconstitutionalitatea in fata instantei judecatoresti, iar in privinta nelegitimitatii, prin referendum. Dreptatea si, respectiv, echitatea sunt valori morale subsumate legitimitatii.
    c) Televiziunea este, in aceste vremuri, o arma mai eficace decat armele conventionale. Dar putini inteleg asta.
    d) Legea instituie doua categorii de competitori: partidele si, respectiv, candidatii. Candidatii castiga doar daca depasesc 50% din sufragii; sub 50% castiga partidele, dar nu potrivit criteriului natural.
    e) Alegatorii n-au votat numai candidatii sau numai partidele. Dar votul acordat partidului a contat in proportie de 70-80%. Restul trebuia completat de candidat. Numai asa se explica de ce in cele doua Camere au intrat atat de multi necunoscuti.
    f) Desigur, initiatorul - Guvernul - a fost partinitor.
    g) “Pro Democratia” n-a tradat pe nimeni, caci n-a primit mandat din partea cetatenilor sa intocmeasca un proiect de lege, dar acest lucru nu exclude caracterul sau manipulatoriu. Dl. Cristian Parvulescu a fost scos dintr-o palarie de un anumit grup de putere.
    h) Nu partidele politice voteaza o lege, ci Parlamentul, format din cele doua Camere, la randul lor formate din deputati si senatori, care trebuie sa fie in serviciul poporului. Dar, desigur, partidele politice, mai precis conducerile acestora, au confiscat in toti acesti 19 ani suveranitatea nationala, cu concursul larg al Presedintelui Romaniei, cu precizarea ca Presedintele Romaniei in exercitiu cauta - sa vedem daca va reusi intr-un final - sa indrepte lucrurile in acest sens.
    i) In procesul alegerilor n-ar trebui sa existe o competitie sau o batalie intre candidati. Fiecare candidat urmeaza sa se adreseze electoratului - de la acesta urmeaza sa capete mandatul. Este o capcana careia i-au cazut victime si candidati, si partide. Dl. Barach Obama - ca sa citez modelul dvs. - nu s-a batut cu celalalt candidat.
    j) Nimeni n-a dovedit in mod convingator ca dl. Viorel Hrebenciuc este geniul raului. La noi, toata lumea vorbeste despre toata lumea, dupa ureche, dupa impresii. Tot atat de adevarat este ca toti constatam ca ceva nu este in regula, dar nimeni nu cauta profesionist cauzele.
    k) Exista atingeri mai mari aduse democratiei decat legea in discutie - de exemplu, revizuirea nelegitima si neconstitutionala din 2003 a Constitutiei. Alt exemplu: modul de a lucra al Parlamentului, nelegitim si neconstitutional in totalitate. Dar mai nimeni nu sta sa analizeze serios lucrurile. Toti ne dam cu parerea - si atat!
    l) Cu tot respectul va atrag din nou atentia asupra Raportului privind analiza regimului politic si constitutional din Romania pe care il postez pe blogul dnei Anca Alexandrescu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  2. Valeriu Mangu | 16/12/08

    Doamna Irinel Cristu,

    Iata o serie de observatii privitoare la textul dvs.:
    1) Orice competitie se desfasoara potrivit unor reguli. Despre reguli putem spune ca sunt echitabile sau nu, logice sau nu, legitime sau nu.
    Legea votului uninominal a instituit o serie de reguli; aceste reguli nu s-au aplicat neaparat candidatilor, cat partidelor. Pana la urma, nu oamenii au concurat, ci partidele, ceea ce este neconstitutional. Candidatii au jucat doar rolul de figuranti, de pretext, ori un rol subsidiar. Acest lucru trebuia observat dintr-un inceput - Constitutia consacra dreptul de a fi ales al cetateanului, nu al partidului.
    2) In cazul legii, Parlamentul nu “aproba”, ci “adopta”. Diferenta este ca, de principiu, orice proiect de lege care vine de la initiatorul legitim, anume Guvernul, trebuie sa conduca la aparitia legii - adica, de principiu, varianta respingerii proiectului este indamisibila. “A adopta” are sensul “a(-si) insusi”, pe cand “a aproba” presupune doua posibilitati, contrare - aprob sau nu. Raspunderea asupra unui proiect de lege trebuie sa si-l asume Guvernul; este vorba despre o asumare politica. Parlamentul, ca (unica) autoritate legiuitoare, nu poate, de principiu, sa faca altceva decat sa dea forma juridica definitiva proiectului, inclusiv sub forma amendamentelor. Iar amendamentele nu pot sa priveasca decat formele de executare a vointei politice de “a face” a cetatenilor, chestiuni de tehnica juridica si altele asemenea.
    3) In sensul regulilor instituite de lege, dvs. nu ati castigat competitia cu cei doi domni pe care i-ati nominalizat, caci competitia s-a instituit in realitate intre partide. Dvs vorbiti despre un criteriu strain legii. De fapt, dupa cum spuneam mai sus, nu oamenii au candidat, ci partidele, oamenii fiind doar folositi.
    4) “Mandatul nu a fost “redistribuit”, ci artibuit, potrivit regulilor instituite de lege, unui partid.
    5) Legea este denumita in mod gresit “a uninominalului”.
    6) In democratie nu exista “stanga-dreapta”. Statul democratic este doar DEMOCRATIC si SOCIAL - v. art. 1 al Constitutiei. De asemenea, in democratie nu exista “clasa politica”.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  3. Valeriu Mangu | 16/12/08

    Doamna Irinel Cristu,

    Cu tot respectul, gresiti: dl. Cristian Parvulescu nu are nici o vina, pentru simplul motiv ca domnia sa nu este subiect indreptatit de Constitutie sa initieze o lege. Apoi, chiar dl. Cristian Parvulescu a precizat ca legea in forma sa finala difera de proiectul asumat de “Pro Democratia”, e-adevarat, care a stat la baza legii.
    Responsabili sunt: initiatorul - ramane de verificat daca Guvernul, deputati sau senatori - ori un numar de 100.000 de cetateni, apoi Parlamentul, care a adoptat legea, apoi Presedintele Romaniei, care a promulgat legea, cu precizarea ca initiatorul are a raspunde doar pentru initiere.
    Despre alte chestiuni legte de postarea dvs., mai tarziu.
    Al dvs., Valeriu Mangu

Share Your Thoughts