Nu cunosc o mai mare atingere adusă democraţiei, de la revoluţie încoace, decât legea votului uninominal, propusă de Cristian Pârvulescu, revizuită, se pare, de celebrul “geniu” al răului, Viorel Hrebenciuc, şi aprobată de Parlament, în mare parte la fel de antidemocrat ca şi legea în discuţie.

Eu, Irinel Cristu, candidată a PD-L pentru Camera Deputaţilor în Colegiul 3 Bucureşti, am câştigat bătălia împotriva lui Ludovic Orban (PNL) şi Marius Marinescu (PSD+PC), cu 32,8% din voturi, învingându-i pe cei doi.

Mandatul de deputat în Colegiul 3 a fost redistribuit contracandidatului Ludovic Orban din motivele pe care le cunoaşteţi: algoritmul redistribuirii repartiza liberalilor colegiile mici din sectorul 1 (trei la număr), indiferent de locul pe care se situau candidaţii liberali. Asta s-a întâmplat în toate circumscripţiile electorale desenate de guvernul Tăriceanu, adică în Bucureşti, Braşov, Constanţa şi în diaspora.

Ce au dorit partidele politice când au votat această lege? Să se repartizeze mandatele în mod proporţional, de teama că partidele mici vor rămâne în afara Parlamentului. Ori tocmai asta era esenţa uninominalului: să rămână două grupuri de forţe, echilibrate, stânga-dreapta, care să asigure funcţionarea democraţiei prin alternanţa lor la putere.

1. Dacă legea ar fi fost aprobată în varianta câştigătorului din primul tur, configuraţia Parlamentului nu se schimba foarte mult: PD-L ar fi avut încă 30 de mandate, PSD încă 10 mandate, toate luate de PNL, care le-a primit prin redistribuire de pe poziţiile 2,3 şi 4. Dar s-ar fi schimbat componenţa Guvernului, fapt despre care nu voi face vorbire acum.

2. Dacă legea ar fi fost votată în varianta câştigătorului în două tuturi de scrutin, nu se schimba prea mult componenţa Parlamentului, dar, din nou, cea a Guvernului era esenţial modificată.

3. Dacă legea ar fi rămas în varianta de acum, dar cu desenarea echitabilă a colegiilor (ca număr de electori), s-ar fi îndeplinit dorinţa partidelor de respectare a unei proporţionalităţi, dar lupta ar fi fost mai echilibrată, fără “cuibare” pentru clocitorile partidului, unele cu 100.000 de electori, altele doar cu 40.000.

Pe termen lung, această lege, extrem de proastă, va avea consecinţe grave asupra electoratului. Mai exact va creşte absenteismul la vot, deoarece alegătorii nu vor să înţeleagă cum au votat un candidat şi parlamentar a devenit un altul, prin redistribuire.

În consecinţă, vă propun , domnule Pârvulescu, să vă puneţi cenuşă în cap, să nu mai apăreţi mereu la televiziuni comentând orice altceva decât această lege cu care aţi fost de acord fără să protestaţi.

În numele procentelor obţinute de mine şi de alţi candidaţi câştigători-necâştigători la alegerile din noiembrie 2008, mai am o doleanţă: schimbaţi, vă rog, numele asociaţiei în “Antidemocraţia”, căci numele actual e total nemeritat. Deşi sunteţi tânăr, domnule Pârvulescu, nu aţi dorit nici o clipă reformarea reală a clasei politice; şi despre mine, un politician nou pe scena politică, aţi vorbit ca despre un nume pe o listă. Cum vreţi să reformaţi clasa politică? În nici un caz cu o astfel de lege.

În speranţa asumării publice a girului pentru această lege nedreaptă şi în speranţa că ne veţi explica de ce vă deranja varianta de uninominal propusă de preşedintele României, vă mulţumesc!

Irinel Cristu

Suntem la ceas de bilant. Gratie voua, alegatorilor care m-ati investit cu incredere si mi-ati dat votul, am castigat alegerile in Colegiul 3. O lege electorala stramba il duce in Parlament pe candidatul clasat pe locul al doilea, Ludovic Orban. Asadar, sunt un invingator moral, fara coronita. Nu sunt singura in aceasta situatie, deci nu are rost sa ma plang.

Probabil ca voi, alegatorii mei, va simtiti frustrati, fiindca a ajuns sa va reprezinte un deputat pe care nu l-ati dorit. Practic, v-ati mobilizat si ati votat clar anti-PNL si anti-PSD, dar legea v-a calcat votul in picioare. O lege ramane o lege si, buna sau proasta, ea trebuie aplicata si respectata. 

Nu-mi ramane decat sa va multumesc tuturor celor care v-ati exercitat in acest tur de scrutin dreptul democratic de vot, fie in favoarea mea si a Partidului Democrat-Liberal, fie in favoarea altor formatiuni politice. Si celor care nu s-au prezentat la vot ar trebui sa le multumim, fiindca absenteismul este o forma de protest fata de intreaga clasa politica de care va trebui sa tinem cont.

Multumesc si celor care si-au rupt un timp pretios din vietile lor pentru a posta pe acest blog. Si incurajarile, si criticile mi-au fost de folos.

Multumesc tuturor celor care m-au ajutat in aceasta campanie. Fara munca si entuziasmul lor, acest rezultat nu ar fi fost posibil. Nu am datorii materiale, cheltuielile fiind suportate integral de mine. Am, insa, datorii morale pe care nu le voi putea plati, poate, niciodata. Singura cale de a nu-i dezamagi pe aceia care au crezut in mine - prieteni dragi, mai vechi sau mai noi - este sa fac politica in continuare, sa nu ma retrag.

Voi reflecta serios la viitorul meu politic. Sper sa gasesc puterea de a continua.

Cu sinceritate si prietenie,

Irinel Cristu

Nu ştiţi cine-i Todirică? E un român care ştie cum am putea trăi cu toţii mai bine, dar n-o poate face de unul singur (vezi aici, secţiunea comentarii). Cine-l ajută?
Todirică dixit: „Că nu vrei să fii tu cel care conduce e dreptul tău, dar nu e drept să nu fii interesat cine şi cum te conduce. (more…)

Noaptea trecuta mi-ati taiat toate bannerele. Aveam doar cinci, autorizate de primarul Chiliman, spaima copacilor din sectorul 1.
Asa intelegeti sa va faceti campanie, domnilor Orban si Marinescu? Puteti mai mult de atat? De ceva serios ati demonstrat ca nu sunteti capabili. Va multumesc pentru promovarea pe care mi-o faceti! Sunteti barbati adevarati! Nu m-ar mira sa ma luati si la bataie, daca ma intalniti!!! Mari domni, mari caractere!
P.S. - Data viitoare cand imi voi monta bannerele o sa agat si o sticla de whisky, macar sa merite efortul de escaladare a stalpilor.
Irinel Cristu

V-am spus pe blog, serios, academic, cine sunt eu, Irinel Cristu, şi ce caut în politică. V-am trimis răvaşe, în care v-am explicat cam acelaşi lucru. N-aţi tras în emisari - deh, ca nişte electori mai deştepţi decât noi, cei care vă cerem votul, ştiţi că pianistul n-are nici o vină - dar nici n-aţi dat buzna la lansarea candidaturii mele. Ce-i drept, nici la alţi candidaţi nu v-aţi omorât cu firea, fiindcă de 19 ani v-aţi săturat de politicieni ca de mere pădureţe.

Am stat strâmb ca să pot judeca drept şi m-am gândit cum tratez greaţa voastră altfel decât cu un vagon de lămâi. Cu picioarele în apă rece am ajuns la concluzia că singura posibilitate ca să găsesc drumul spre voi e să mă pun, fie şi pentru câteva clipe, în locul vostru, să intru în pielea celor cărora le voi cere votul pe 30 noiembrie. (more…)

Candidez în numele convingerilor mele democratice, în numele ideilor creştin democrate din programul PD-L, pe care vrem să le aplicăm în politică pentru a schimba în bine viaţa oamenilor.

Cred în libertate, în responsabilitate şi în solidaritate.

Cred de asemenea că trebuie să creăm şi să promovăm valoarea şi competenţa, să impunem onestitatea şi corectitudinea în viaţa publică dacă vrem să progresăm.

(more…)

După ce am ascultat toate argumentele pro şi contra măririi salariilor profesorilor pot spune că impresia cea mai puternică mi-a lăsat-o încrâncenarea cu care premierul şi echipa sa s-au pornit împotriva cadrelor didactice - categorie de bugetari destul de redusă numeric şi prost salarizată în raport cu alte categorii de bugetari. Ludovic Orban s-a făcut în ultimele zile purtătorul de cuvânt al guvernului pe această temă ceea ce mă face să-i adresez câteva întrebări: 1. De ce tocmai mărirea salariilor cadrelor didactice este respinsă cu atâta furie de guvern, în timp ce măririle salariale mult mai consistente acordate magistraţilor şi poliţiştilor de pildă nu au întâmpinat obiecţii? Ce criterii stau la baza împărţirii bugetarilor în categoria celor care merită salarii mari şi categoria la care întotdeauna se termină fondurile ? 2. Cum se aşteaptă guvernul (more…)

Acum că formalităţile de înscriere s-au încheiat şi mi-am lansat candidatura oficial, mă pregăteam de o dezbatere pe idei şi programe cu contracandidaţii mei, Ludovic Orban de la PNL şi Marius Marinescu de la PSD-PC. Avem, slavă Domnului, destule lucruri serioase de discutat, iar programele partidelor noastre ar merita dezbătute cu responsabilitate faţă de alegători. Duminică seara însă am asistat la Realitatea TV la un episod jalnic, protagonişti fiind tocmai contracandidaţii pe care mă pregăteam să-i invit la dezbatere: Marius Marinescu şi Ludovic Orban s-au certat în parcul Bordei ca două ţaţe. Senatorul Marinescu s-a comportat de parcă parcul  Bordei ar fi proprietatea sa personală: a obligat gardianul să scoată plăcuţa pe care scria că accesul câinilor este interzis - ceea ce gardianul, în mod inexplicabil, a executat - apoi a intrat cu câinele în parc. Nu i-a fost însă de ajuns. Când a văzut alaiul  PNL care intrase în acelaşi parc pentru a filma un clip electoral s-a luat la ceartă cu Ludovic Orban. A urmat un schimb de replici penibil din care reproduc doar câteva fragmente: 

Marinescu către Orban: „Nu te-am văzut pe aici când noi apăram parcul. Poate ne ajutaţi să plantăm copacii, tu ne cânţi la chitară…“

Orban: „Eu am plantat o mie de copaci fără să chem televiziunile“

Marinescu: „Eşti un impostor, eşti un diversionist”.

Orban:  „ Ai comportamentul unui transfug, al unui om care nu (more…)

Am stat atatia ani departe de implicarea directa in politica. Am citit, am urmarit toate evenimentele politice din tara noastra, dar si din celelalte tari.

Am perceput tranzitia noastra, ca tara, economica si politica, ca pe o perioada din viata unui om:copilaria. Dar aceasta dureaza 7 ani. Dupa 18 ani (majoratul) noi suntem la fel de infantili ca la 7 ani.

Ne conduce o clasa politica imatura si iresponsabila, ingrijorata ciclic (din 4 in 4 ani) de probleme sociale, mai nou bancare, si in ultimul rand economice.

Din 4 in 4 ani au alternat la guvernare, conform unui principiu democratic, stanga si dreapta (cel putin asa s-au intitulat). Caci ce gasim in PSD? La nivel de varf - un partid care se vrea de stanga dar cu acumulari de dreapta. Dreapta, care conduce acum, ia masuri stangiste, pentru ca atat i-a mai ramas dupa ce a cantat prohodul TARII.

M-am saturat sa stau deoparte! Nu mai pot sa-i critic din afara! Chiar vreau sa ma implic, pentru ca nefiind santajabila, neavand afaceri cu nici unul dintre ei, pot sa vorbesc. Pot sa gandesc detasat de problemele lor mocirloase, in care ne-au tras pe toti.

Sunt un alt fel de om. Vreau sa fac politica pentru oameni, nu pentru oligarhi. Vreau sa propun proiecte de legi pentru oameni, si nu scutiri de taxe si impozite pentru miliardarii de carton.

Numai voi, Alegatorii mei, ma puteti ajuta. Numai impreuna putem deveni celebri.

Notorietatea de pe sticla nu atrage dupa sine celebritatea.

Nu acolo voi munci eu, ci printre voi.

Iata de ce vreau sa candidez.

Iata de ce vreau sa castigam!!!